full time bf needed part 2 11/09/08

ok...deci...dimineata in trafic...

Citesc presa - singura! - si astept sa se faca verde a 7-a oara, poate trecem si noi de intersectia asta. Pe fundal, niste prezentatori mai plictisiti ca mine abereaza la radio, vorbind peste o melodie care imi place ("Pussycat" sau cum ti-oi mai zice, u suck!). Schimb canalul, din reflex ma uit in stanga, dreapta, stanga stop! un el ma fixa - cine stie de cand - cu privirea dintr-un x5. Simpatic. Revin la ziarul meu si la schimbatul stresant al posturilor de radio. Inca n-am trecut de intersectie, inca putin... iar ridic privirea. El tot cu ochiii pe mine. Devine nostim. se face verde, calc-o! Eu in spate, el in fata, slalom printre masini. Cum-necum, ajung in fata lui. Il vad in oglinda, ma saluta, mai sta putin si face gestul de "telefon" cu mana. Aha. Iau un bon de motorina (nota catre mine: nu mai face asta, daca platesti cu cardul iti apare numele intreg pe bon, stupid!) si imi scriu nr. de tel pe el. Se face verde, iar ne deplasam... El accelereaza, ma depaseste si la urmatorul semafor e in fata mea. Se da jos cu tel in mana si vine spre mine. Deschid geamul si intind foita. In mod normal i-as fi adresat si cateva cuvinte de intampinare, dar am vazut un maaare ghiul pe deget si m-am pierdut cu firea... era pur si simplu adorabil cum lucea el asa in lumina soarelui, incat m-a orbit. ok. Foita era deja data, deci pa. Zambeste, se suie inapoi in masina si asta a fost. Ajung la serviciu, trec cateva ore si suna. O conversatie de "entry" banala, si ne vedem la 20.30 in fata blocului meu, FARA GHIUL. S-a lipsit de accesoriu fara comentarii. Planters cafe sa fie, ca am amintiri frumoase de acolo. Primele 10-15 min trec hotarandu-ne unde ne asezam, uitandu-ne prin meniu si comandand... Dornica de ceva nou, schimb ceaiul cu miere si scortisoara de alta data, cu un green apple mai mult albastru decat verde. Totul bine pana aici. Tipul era stabilit in Franta, unde si-a pus bazele unei "mici companii de constructii" - ce o fi insemnand si asta? In fine... venise in vizita la parinti si o aliniere a planetelor a facut in asa fel incat sa ne cunoastem. Uaaaaau. In minutul 17 loveste: "pana la ce ora lucrezi de obicei?" nonsalanta, raspund. el: "in regula, scumpete, deci am aproximat bine. nu-ti face program in weekend. vineri, cand termini, vin sa te iau de la serviciu. sa-mi spui unde anume lucrezi. a, da.. si sa ai bagajul la tine." raman muta. despre ce vorbeste??? probabil am facut o fatza destul de explicita, incat a continuat: "am vorbit pentru weekend. avem o viluta rezervata in brasov. sa-ti iei si hainute groase, ca poate e racoare seara." din nou imi spun "ce maaaaaa?" ma uit la ceas. nu, nu sunt nebuna, trecusera 20 min de cand eram acolo, 30 min de cand m-a luat de acasa. "scumpete, poate sunt eu mai reticenta si sceptica din fire daaaaar pe ce lume traiesti?" el: "adica ce vrei sa spui?" eu: "cam tu ce crezi?" el: "ca esti nerabdatoare sa mergi. ai timp sa te hotarasti..." (huh, slava cerului!) "...sau mergi cu forta" like... NOT! Atitudinea insistenta continua, subiectul se schimba. Mai in gluma, mai in serios, spun ceva de proprietati imobiliare. el: "mda, e o treaba buna sa investesti in terenuri azi. mi-am cumparat si eu cateva de-a lungul anilor. am 3000 mp in bragadiru, daca iti place zona il parcelam, sa-mi spui ce si cum preferi si e al tau." :-| n-am replica si nu e ca atunci cand ma impresioneaza la modul placut ceva anume. "dar pana una alta, sa-mi spui ce ai vrea sa faci in weekend, pe unde mergem, ce si unde iti place sa mananci, ca sa ma gandesc la cateva locatii dragute". si continua: "sa nu uit: prin decembrie - si vezi cum faci sa-ti iei liber din timp - vii sa stai la mine vreo 2 sapt (in franta). ne plimbam, sunt o gramada de chestii dragute de vazut, si avem si timp pt. noi." Ador sa am ultima replica, dar in cazul asta nici nu are rost sa comentez. Clar, e dus cu capul. Ok, imi ratez inca o data sansa la fericire si la un nivel de trai ideal, spunand si de aceasta data "Nu, multumesc."

[Am reprodus doar cateva replici, el era mult mai insistent, dar n-avea rost sa ma repet aici.]

Mai mult socata decat impresionata, il rog sa ma duca acasa. In masina, se gandeste un pic si imi pune o mana pe picior (adaug nota catre mine: fara fusta la prima intalnire!). O iau frumos si i-o asez pe schimbator. Gestul se repeta si incep sa ma enervez. "Ce nu ai inteles din atitudinea mea?" Se potoleste si intr-un final, ajungem pe strada mea. Imi iau geanta de pe bancheta din spate, si aud: "Deci...?" "Deci asteapta sa te sun. Multumesc de iesire. O seara placuta in continuare." Cobor, fac 2 pasi si deja pot respira usurata.

"Toate se intampla cu un motiv" imi spun mereu. Ei bine, as vrea sa stiu care e motivul pentru care dau numai de ciudati ?!?! Nu spun ca nu e ceva in neregula si cu mine, stiu ca sunt si eu tacanita la randul meu, dar cel putin de data asta nu e cazul sa ma ingrijorez in privinta mea.... ci doar al norocului meu in materie de barbati :)

Next!