...ca fapt divers.

Am o "relatie" care in teorie ar trebui sa fie bazata pe sex, dar practic facem orice altceva in afara de sex si treaba asta incepe sa ma sece. Nu ca as fi vreo nimfomana (sunt, dar nu in contextul asta), dar atata permite (in)disponibilitatea dansului, sex la juma` de an si daca nici atunci nu facem sex, lucrurile se complica. Incepem sa realizam ca ne simtim bine impreuna chiar si cu hainele pe noi, marturisim chestii pe care nu le-am spune in mod normal decat dupa 2-3 sticle de vin, ne imprietenim, gatim, cantam, ne prostim aiurea, ne incearca mici gelozii, primim raspunsuri fara sa intrebam, intelegem... Paradoxal si inevitabil, din minunata, relatia noastra devine tensionata, intrucat apar sentimente de care niciunul dintre noi nu vrea sa auda, cu atat mai mult sa le accepte. Totul devine confuz, personal si stresant.

Mi-a spus cineva ca iubirea are multe nuante si o intensitate diferita de la om la om, ca fiecare incearca sa-si exprime nuanta si intensitatea iubirii cat mai bine...uneori exagerat, alteori subestimat.

Am observat ca lumea nu mai spune Te iubesc. Fugim de cuvintele astea ca de dracu. E si normal, vin la pachet cu atatea! In loc sa desavarseasca relatia, te leaga de maini si de picioare, apoi cazi, te lovesti si in timp ce incerci sa te ridici, nu poti decat sa te intrebi cum naiba ai ajuns aici... si iti amintesti de Te iubesc.
Drame, telenovele, promisiuni si tampenii, pe care toti le adauga inconstient la Te iubesc.
De ce trebuie sa fie asa?
De ce Te iubesc trebuie sa schimbe doi oameni, cand ei se iubeau exact asa cum erau, inainte sa-si spuna asta?
Nu se poate Te iubesc si atat, ca un gest natural, ca acela de a-ti bea cafeaua dimineata, fara dureri de cap sau obligatii?

Nu se poate... Te iubesc... ca fapt divers...?