Ce mai faci?

...ma tot gandesc lately daca viata mea e chiar ceea ce imi doresc.
A...pai... nu stiu. Nu cred.
Oricum sunt nemultumita in permanenta de enshpe chestii, apostrofez continuu, ridic cate o spranceana in semn de dezacord, comentez, corectez, exasperez. Treaba asta e ceva constant, imi influenteaza doar starea de spirit pe moment, nu ma indeamna sa iau si decizii clare in ceea ce priveste viata mea.

Printr-o aliniere de planete care prevesteste probabil sfarsitul lumii, pupezele mi-au cunoscut in sfarsit toti barbatii importanti / de mentionat.
Tare nostim si confuz, daca ar fi sa ii aliniez pe toti cu certitudinea ca sunt la dispozitia mea si eu trebuie doar sa aleg ce-mi pofteste inima, ei bine, nu as sti ce sa fac.

PRO unul are tot ce ii trebuie si il iubesc / CONTRA nu ma iubeste
PRO altul e foarte istet, sarmant, sexual / CONTRA e deja luat, m-ar insela oricum cu prima ocazie
PRO celalalt ar fi un tatic bun, ma iubeste, stie deja inelul cu care cica ma cere in casatorie la anu', ca acum e prea devreme / CONTRA scrie "stii" cu un singur "i", nu castiga o avere :) si nu il iubesc
PRO altul castiga o avere pe luna, n-as avea niciun stres financiar langa el / CONTRA l-as vedea de 2-3 ori pe an, tot singura as ramane
PRO si inca unul care are tot ce ii trebuie si pe care il iubesc de asemenea / CONTRA mi-e cel mai bun prieten, e alt gen de dragoste :)

Incerc sa aman cumva cererea aia in casatorie, desi ar da bine inca un refuz la colectie.
Am observat ca ma macina asa o mustrare de constiinta atipica de la o vreme. Cred ca in subconstientul meu, am acceptat ideea de a ramane singura inca de acum ceva timp... In ciuda faptului ca in trecut nu prea mi-a pasat despre asta, acum mi-am dat seama ca daca un barbat chiar ma iubeste si ma cere in casatorie iar eu il refuz, o sa stric un moment foarte important din viata lui si e posibil sa nu isi mai doreasca asta cu altcineva, cel putin nu curand. Si ar fi pacat sa risipesc sansa la fericire a cuiva, doar pt. ca sunt eu nebuna si imi doresc chestii imposibile.

Dar e musai sa se intample curand? Hai sa mai stam putin, poate cel pe care il iubesc se insoara inaintea mea, poate incetez sa ma mai gandesc la el sau sa ii deschid oricand usa, poate fac eu suficiente compromisuri, incat sa ajung sa iubesc pe altcineva.

Si iar imi spun ca viata mea "noua" ar fi fost mult mai sigura si mai linistita cu copilul pe care nu l-am mai avut. Scopul meu in viata ar fi fost cat se poate de clar, nu o mai ardeam acum aiurea cu tot felul de prostii.