maine. si el. si lumea.

[nopti de weekend]
Sunt intr-o faza din aia in care nu tolerez greselile nimanui si ma indispune chiar si cea mai neinsemnata remarca nepotrivita, iau totul personal si singura directie in care gasesc perfectiunea este cea gresita.
Ar fi complet stupid sa ma intorc iar si iar acolo. Nu?
Imi spun ca sunt obosita, hai culca-te Madalina, te odihnesti si maine el nu va mai fi in mintea ta.
Eh nu! Asa ma mint in fiecare zi, ma amagesc cu fiecare "maine", dar mintea mea nu poate fi pacalita asa usor. Si vine alt maine, cand aud alta tampenie si inevitabil imi spun "Oh Doamne, ce prostie, el nu ar fi zis niciodata asa ceva...".
Urmatorul maine se anunta mai bun, imi zic iar cu privirea in tavan sub lumina lunii. Si maine ma surprind spunandu-mi "El ar fi stiut ce sa faca".
Nu e el cel in jurul caruia ar trebui sa se invarta lumea mea...dar lumea mea l-a iubit si l-a vrut atat de mult acolo, incat a creat o atmosfera toxica pt. oricine altcineva a incercat sa deschida macar usa.