In curtea castelului din Praga era o fantana, unde am aruncat un banut si mi-am pus o dorinta.
Nu, nu mi-am dorit ce pare a fi evident, asta e imposibil... si cred ca dorinta s-a implinit deja. La 2 zile dupa asta, XVI imi spunea ca si-a facut prietena si ideal ar fi sa nu-l mai deranjez...la ore nepotrivite.
Knock yourself out, love!
luni, 26 septembrie 2011
un banut pentru... fericirea lui
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
tocmai ţi-am citit blogul, întregul. unele relaţii par identice. m-am regăsit perfect în povestea ta cu XVI.
RăspundețiȘtergerecum facem să îmi laşi IDul sau măcar numărul de telefon. nu vreau să facem sex. vreau să vorbim.
Altul care nu are somn... Despre ce vrei sa vorbim?
RăspundețiȘtergereeşti o străină. despre lucruri cât mai personale.
RăspundețiȘtergerede prieteni momentan mă feresc.
chestii "cat mai personale" cu strainii?
RăspundețiȘtergereda.
RăspundețiȘtergeree un paradox, dar m-ai facut curioasa. lasa-mi mailul tau.
RăspundețiȘtergerecunosc senzatia!dar si noi inca traim.....mai bine sau mai rau orice ne ar cere fiintele pe care le adoram!keep walking......FCR
RăspundețiȘtergere