Ma tot gandesc cum sa incep postarea asta.
Sa spun "in tinerete"? suna ca si cum as avea 1578 ani.
"in copilarie"? wrong on so many levels..
Asa...in urma cu cativa ani (nailed it!), ma frustrau baietii mai mari ca mine, care mi se pareau vizibil...sexuali, sa zic asa. Daca voiai ceva cu mine, ma plimbai in parc, ma luai de mana cand traversam strada sau la film, sa zicem (intotdeauna mi s-a parut foarte draguta treaba asta cu tinutul de mana), sau ma pupai intr-un fel anume pe obraz... cat sa faci ceva, dar sa nu faci nimic concret de fapt :) Era la latitudinea mea daca o luam intr-o directie sau alta, el deja facuse primul pas.
Si asta era foarte tare!
Eram politicosi si nevinovati, roseam in obraji, ne emotionam si indragosteam.
Daca erai mai breaz si faceai ceea ce mi se pareau atunci a fi glume proaste, te consideram nesimtit si interactiunea noastra lua sfarsit. Deci fara palme peste fund, fara povesti porno.
Intai ne plimbam, ne cuceream, abia apoi ne pupam.
De fapt, si acum ma deranjeaza cand un barbat e mult prea sexual fara sa fi avut ocazia sa ne desfasuram la propriu intr-un context sexual. Mi-ai face, mi-ai drege, asa si pe dincolo, dar nu imi spune nimic din toate astea inainte sa ajungi macar sa ma saruti. Pentru ca nu o sa mai ajungi acolo.
Cum-necum, am ajuns in postura in care imi dau seama ca nu am habar cum anume se fac pasii astia si ma port fix ca barbatii aia din categoria "asa nu". Imi vine sa spun chestii sexuale, poate imi dau seama din felul in care reactioneaza, daca e interesat de mine in felul acela, sau vrea doar sa ma plimbe in parc. Pentru ca nu am timp sa ma plimb in parc vreo 2-3 ani doar ca sa devenim prieteni. Pentru ca am prieteni.
Si realizez ca nu era gresit nici felul ala de abordare. Sau poate era gresit, dar fac si eu acum aceeasi greseala. E doar o modalitate de a iti da seama daca o persoana este interesata de tine, nu prieteneste.
Acum ne pupam, ne .... si plimbarile in parc sunt postludiu.
Sunt confuza.
Sa spun "in tinerete"? suna ca si cum as avea 1578 ani.
"in copilarie"? wrong on so many levels..
Asa...in urma cu cativa ani (nailed it!), ma frustrau baietii mai mari ca mine, care mi se pareau vizibil...sexuali, sa zic asa. Daca voiai ceva cu mine, ma plimbai in parc, ma luai de mana cand traversam strada sau la film, sa zicem (intotdeauna mi s-a parut foarte draguta treaba asta cu tinutul de mana), sau ma pupai intr-un fel anume pe obraz... cat sa faci ceva, dar sa nu faci nimic concret de fapt :) Era la latitudinea mea daca o luam intr-o directie sau alta, el deja facuse primul pas.
Si asta era foarte tare!
Eram politicosi si nevinovati, roseam in obraji, ne emotionam si indragosteam.
Daca erai mai breaz si faceai ceea ce mi se pareau atunci a fi glume proaste, te consideram nesimtit si interactiunea noastra lua sfarsit. Deci fara palme peste fund, fara povesti porno.
Intai ne plimbam, ne cuceream, abia apoi ne pupam.
De fapt, si acum ma deranjeaza cand un barbat e mult prea sexual fara sa fi avut ocazia sa ne desfasuram la propriu intr-un context sexual. Mi-ai face, mi-ai drege, asa si pe dincolo, dar nu imi spune nimic din toate astea inainte sa ajungi macar sa ma saruti. Pentru ca nu o sa mai ajungi acolo.
Cum-necum, am ajuns in postura in care imi dau seama ca nu am habar cum anume se fac pasii astia si ma port fix ca barbatii aia din categoria "asa nu". Imi vine sa spun chestii sexuale, poate imi dau seama din felul in care reactioneaza, daca e interesat de mine in felul acela, sau vrea doar sa ma plimbe in parc. Pentru ca nu am timp sa ma plimb in parc vreo 2-3 ani doar ca sa devenim prieteni. Pentru ca am prieteni.
Si realizez ca nu era gresit nici felul ala de abordare. Sau poate era gresit, dar fac si eu acum aceeasi greseala. E doar o modalitate de a iti da seama daca o persoana este interesata de tine, nu prieteneste.
Acum ne pupam, ne .... si plimbarile in parc sunt postludiu.
Sunt confuza.
