Ce mai faci?

...ma tot gandesc lately daca viata mea e chiar ceea ce imi doresc.
A...pai... nu stiu. Nu cred.
Oricum sunt nemultumita in permanenta de enshpe chestii, apostrofez continuu, ridic cate o spranceana in semn de dezacord, comentez, corectez, exasperez. Treaba asta e ceva constant, imi influenteaza doar starea de spirit pe moment, nu ma indeamna sa iau si decizii clare in ceea ce priveste viata mea.

Printr-o aliniere de planete care prevesteste probabil sfarsitul lumii, pupezele mi-au cunoscut in sfarsit toti barbatii importanti / de mentionat.
Tare nostim si confuz, daca ar fi sa ii aliniez pe toti cu certitudinea ca sunt la dispozitia mea si eu trebuie doar sa aleg ce-mi pofteste inima, ei bine, nu as sti ce sa fac.

PRO unul are tot ce ii trebuie si il iubesc / CONTRA nu ma iubeste
PRO altul e foarte istet, sarmant, sexual / CONTRA e deja luat, m-ar insela oricum cu prima ocazie
PRO celalalt ar fi un tatic bun, ma iubeste, stie deja inelul cu care cica ma cere in casatorie la anu', ca acum e prea devreme / CONTRA scrie "stii" cu un singur "i", nu castiga o avere :) si nu il iubesc
PRO altul castiga o avere pe luna, n-as avea niciun stres financiar langa el / CONTRA l-as vedea de 2-3 ori pe an, tot singura as ramane
PRO si inca unul care are tot ce ii trebuie si pe care il iubesc de asemenea / CONTRA mi-e cel mai bun prieten, e alt gen de dragoste :)

Incerc sa aman cumva cererea aia in casatorie, desi ar da bine inca un refuz la colectie.
Am observat ca ma macina asa o mustrare de constiinta atipica de la o vreme. Cred ca in subconstientul meu, am acceptat ideea de a ramane singura inca de acum ceva timp... In ciuda faptului ca in trecut nu prea mi-a pasat despre asta, acum mi-am dat seama ca daca un barbat chiar ma iubeste si ma cere in casatorie iar eu il refuz, o sa stric un moment foarte important din viata lui si e posibil sa nu isi mai doreasca asta cu altcineva, cel putin nu curand. Si ar fi pacat sa risipesc sansa la fericire a cuiva, doar pt. ca sunt eu nebuna si imi doresc chestii imposibile.

Dar e musai sa se intample curand? Hai sa mai stam putin, poate cel pe care il iubesc se insoara inaintea mea, poate incetez sa ma mai gandesc la el sau sa ii deschid oricand usa, poate fac eu suficiente compromisuri, incat sa ajung sa iubesc pe altcineva.

Si iar imi spun ca viata mea "noua" ar fi fost mult mai sigura si mai linistita cu copilul pe care nu l-am mai avut. Scopul meu in viata ar fi fost cat se poate de clar, nu o mai ardeam acum aiurea cu tot felul de prostii.

e timpul sa o luam in directia buna, zic :)

Banii nu aduc fericirea, dar o intretin.

N-am fost niciodata materialista, dar stiu ca banii rezolva multe probleme, in timp ce absenta lor cauzeaza multe alte probleme.

Nu mai comentez pe tema facilitatilor lipsa la domiciliu, ca intre timp nici wireless-ul meu nu mai functioneaza si ma numar printre aia 5% utilizatori de internet, care stau cu firul infipt in laptop si se impiedica de 15 ori pe zi de cablaraie. Dar oricum, tv-ul meu e ecran de cinema pe langa ecranul computerului sau, ca nici nu mai stiu ce film am vazut in seara aia, tin minte doar ca nu imi luasem ochelarii din masina, nu aveam nici lentilele puse si tot faceam ochi de chinez incercand sa deslusesc formele oamenilor alora mici din cutia colorata cu lumini. Si oricata engleza as cunoaste, trebuie sa o si aud ca sa o inteleg daca tot nu vad subtitrarea, dar la boxele alea de 5 cm ce naiba sa se auda?

Ii facusem dansului loc in dulap sa-si arunce si el acolo 2 tricouri si o pereche de pantaloni si, o data cu activarea modului psihopat, m-am bucurat ca am mai mult loc in dulap pt. mine :-) Impachetam bluzite si comentam fir-ar al naibii ala care ti-o mai face tie loc in sifonier vreodata!

Apoi am zis sa aranjez cosmeticele prin baie. Zambesc, amintindu-mi de un alt clinci de-al nostru, cand ma suisem in pat si a venit la usa dormitorului cu periuta de dinti in mana, sa ma intrebe daca am spalat cumva WC-ul cu ea cat timp a fost plecat. Ha. Ha. Pastrez gelurile lui de dus, ca astea sunt cumparate de mine si imi plac (imi placeee sa miros a barbat noaptea, cand ma bag in pat :-) ). Vad sticlutele mele de parfum si iar ma apuca toti dracii! Sunt toate primite cadou de la... admiratori, sa zicem. Bijuterii... mda, si astea... Imi amintesc si de cinele in oras care costa cam cat o treime din salariul lui. fmm ca 2 zile mi-ai scos ochii pt. o prajitura casei de mi-ai luat-o!

Caaaalm.

Ei bine, cum toate activitatile mele casnice se deruleaza pe muzica, inevitabil incepe pe fundal o melodie cantata de Directia 5. Si iar mi se ridica parul in cap, ca nu am ajuns la ultimul lor concert pt. ca "nu cumpara tu bilete, iubita mea, ca ma ocup eu!" si cu o ora inainte de concert aflu ca nu mai putem merge pt. ca nu ii raspunde nu stiu ce organizator la telefon si brusc, s-a imbolnavit si bunica-sa, apoi, ca printr-o minune dumnezeiasca, dupa un sfert de ora, bunica-sa se simte mai bine si a raspuns si organizatorul si cica mergem la concert, fir-ar al dracului de concert ca nu mai merg nicaieri cu tine!

Aaaaaaaa!

Si da! Imi place sa ma plimb, sa imi cumpar chestii, sa imi beau in fiecare sambata si duminica dimineata cafeaua la starbucks, imi place sa ma sui in masina sa iau pranzul cu fetele mele la munte, sa fugim pana la mare sau sa ne petrecem cateva zile in Paris. Pai daca tot am enshpe rate si imi permit totusi sa fac si putin din toate astea, de ce sa ma tii tu in casa cu prostiile tale de ingamfat, cu aere de barbat interesant si zgarcit si gelos, care-mi cere o mie de sanse si le rateaza, apoi sufera din dragoste dupa ce l-am parasit?

Nu mai judec femeile sub nicio forma.
Daca sunt fericite, cinste lor.

Boo!

the awesomeness of myself

Dupa faza cu "livreaza-mi banii in cont in timp ce iti fac bagajul", credeam sincer ca i-am zis maxima cu "Propun sa incepem sa ne vedem cu alte persoane." Suprinzator, indura mai mult decat as fi crezut. 
Azi aflu ca "stii ca nu putem sa stam despartiti". Hai sa punem pariu!

Fetele au ajuns la concluzia ca dintre noi 4, eu sunt cea care se marita prima. Si am zis ca daca tot s-au gandit la asta, as face bine sa imi aleg si inelul si le-am trimis link pe mail - in speranta ca prea-fericitul (oricare va fi el, pupa-mi-ar mainile si picioarele pt tot restul vietii, amin!), va avea intuitia de a le cere lor parerea in privinta inelului :)

Citesc ce am scris si... I SO FUCKING RULE! :)

râsu' plânsu'

Vorba din popor zice ca te mariti atunci cand cazi, si eu am tot avut parte de cazaturi in 2012. La propriu.

Ziceam azi ca trebuie sa ne mai si aranjam vietile dupa bunul plac, sau macar dupa cerinte, si sa mai dam naibii zicalele astea :) Asa ca am dat decline maritisului anuntat cu mult alai de dansul pt. anul asta - si de aici televizorul in dormitor!

Raluca, mi-am amintit de episodul ala pe seama caruia te amuzi tu de ceva vreme :)

Vara. Soare prin perdea, fix pe mine. Geamul deschis. Aer de concediu. Trebuie sa ajungem la servici, dar nu ne grabeste nimeni. Sex rapid. Cafea. Zen. Ne imbracam si iesim pe usa. El merge inaintea mea pe palier, il vad cum isi aranjeaza sobru gulerul de la camasa. Se intoarce, zambeste, imi face cu ochiul si imi deschide usa. Ma ia de mana, ma saruta si imi ureaza o zi frumoasa. Imi ramane privirea atintita spre Touaregul negru. Ce frumos lucea el acolo in parcare, sub soare! Am zis ca asa vreau sa fie viata mea! Se urca in masina si vrrrrum hard nipples!

Cine putea sa isi imagineze ca ulterior, ma vedeam nevoita sa explic de la ce vine Mr. & Mrs.? (Nu de la numele propriu Marius) Sau ce inseamna hais si cea? Sau ca la "sex" nu i se va mai spune "sex", ci se va face referire la acest act printr-o serie de miscari corporale care includ mana dreapta indoita de la cot si ridicata deasupra capului, mijlocul inainte-inapoi ca manelistii aia de mimeaza futeri in preerie, toate astea insotite de expresia "Bam! Bam!" Sau ca organul meu sexual se va intitula sec, "vrabie" - adica programare la ginecologie = "control la vrabie". Sau ca, intr-un moment 'tandru', observand putina pasta de dinti ramasa pe buza mea, ma intreaba daca am facut spume la gura. Pai daaaaaa, pana la urma chiar am facut spume!

I-a declarat moarte libidoului, m-am chinuit crunt sa il resuscitez.

Dar hai mai bine sa facem haz de mine necaz, cu biletzele in parbriz cu textul "vrabiuto".
Ca sa fie gluma cat mai realista, trebuia sa scrieti "vrabiut-o"!

ceai cu miere si zambet

Un fel de mare mixed drunk, colorat si sexy, care-i atat de bun si scump incat creeaza dependenta si e imposibil sa-l ai atat de des pe cat visezi...

Cuvintele astea sunt ale singurului barbat caruia ii pot spune ca il iubesc si imi raspunde cu aceleasi cuvinte, stand in frig, cu fatza lipita de a mea.

Iti multumesc pt. serile noastre magice cand ma scoti din lumea mea si gust putin din lumea ta.

:-*

relatiile, inselatul si pantofii

Rationament de barbat:

E normal sa iti cauti pe altcineva atunci cand esti deja intr-o relatie. Ca poate vrei ceva mai bun. Sau poate vrei altceva. Ce, cand vrei sa iti cumperi o pereche de pantofi intri descult in magazin? Nu domne', ca te jecmanesc vanzatoarele alea daca te vad fara incaltari!

Aaaa, daaaa, stim! Vreti o pereche de pantofi!

Nu doamna, doar ma uit!

confortabilitate sexuala

(e ok mah... e ok sa fii lasat sa mai dormi o ora intr-o casa care nu iti apartine, asadar nu eram eu cretina cand procedam astfel)

Uite-ma pe mine cum stau pe un scaun cu spatar, holbandu-ma la un sifonier din fatza mea. In stanga mea, un birou pe care este un computer. Fara tv. Fara wireless. Continui sa ma uit la sifonier, incercand sa imi amintesc cand am fost ultima oara la un baiat acasa.
La un baiat care locuieste cu parintii (evident, prezenta mea acolo are loc in lipsa parintilor). Doamne ce ciudat! Picior peste picior, mainile incrucisate peste genunchi, sacoul este inca pe mine si tremur de frig.
El face dus.
Cum o sa decurga noaptea asta?
Ce as fi facut acum daca as fi fost la mine acasa? Iar incep sa cred ca sunt idioata, deci ce dracului as fi facut la mine acasa cu el, de aici nu ma simt deloc confortabil?
La mine as fi avut wireless si m-as fi prostit putin pe mail sau pe fb cu fetele pana iesea el de sub dus.
Sau... m-as fi schimbat de hainele de pe mine si as fi defilat oricum as fi avut chef in spatiul meu. In dreapta pe patul lui, mi-a pus un tricou si o pereche de pantaloni, cica sa ma schimb. M-as schimba, dar mor de frig cu cate am deja pe mine in momentul asta. Si apoi... am o lenjerie super porno si daca nu mi-o da el jos, e o cheltuiala absolut inutila! Deci... raman cu hainele astea pe mine deocamdata.
Sau... as fi deschis o sticla de vin. Da da, asta clar as fi facut daca as fi fost la mine acasa.
La mine acasa, mi-as fi luat o nectarina din frigider. Ar merge o nectarina acum. 
As fi dat drumul la tv sau macar la o muzica sa-mi cante pe fundal.
Simt ca aici nu am facilitati. Incep sa ma intreb daca asta simt si persoanele care vin la mine in vizita.
Cred ca stiu care e problema si nu are nicio legatura cu casa lui: la mine acasa, accesul e permis oriunde... La el acasa inseamna la el in dormitor. Aham...
Ratiune, stop! A iesit de sub dus :-)
Mi-era groaza ca o sa ma imprietenesc cu sifonierul noaptea, sau ca ma voi uita pe pereti.
Thank God I didn't.
Si lenjeria mea a facut toti banii! 

Revin cu post pe tema: calca-l in picioare si iti va pune lumea la picioare...cel putin pt o vreme. 

küss

Cand toate merg prost, ma intorc inevitabil cu gandul la alte lucruri care au mers prost.

Ma tot chinui sa imi amintesc ce era in capul meu dimineatza cand plecam pe fuga la birou si il lasam pe XVI dormind.
Oare chiar imi pasa ca ar fi inutil sa se trezeasca o data cu mine si sa ajunga cu o ora mai devreme la birou, in loc sa doarma o ora in plus? Sau doar imi placea sa il las acolo in patul meu?
Mi se parea dragut cand il sarutam de buna dimineata si fugeam in haosul meu cotidian, la gandul ca el viseaza in tot timpul asta.
Probabil el a vazut asta ca pe o obligatie de a ne intalni si "maine" ca sa imi returneze cheia. 
Ce porcarie!

2

A mai trecut o luna, timp in care relatia mea nu se futu dintr-un motiv sau altul.
Uau.
Am inceput din prima saptamana sa incercuiesc zilele, convinsa fiind ca nu voi trece de primele 14.
E nostim (si stupid) cum uneori astepti sa se intample ceva rau, doar ca sa iti spui intr-un final ca ai avut dreptate, stiam eu ca e asa si pe dincolo, nu aveam cum sa ma insel!
M-am hotarat sa nu mai fac pe desteapta, sa fiu surprinsa si de data asta, poate totusi nu am parte numai de surprize neplacute din categoria men & shit.
Fie ce-o fi!






Sa nu uit! Am descoperit in Paris (da, am fost in sfarsit la Paris!) o librarie absolut geniala, Shakespeare & Company. In fata librariei, 2 tipi foarte chic jucau sah la o masuta. Alti 2 englezi binedispusi stateau la un pahar de vorba. Oamenii rasfoiau carti lasate afara intr-un soi de dulapior armonic, peste care incepusera sa cada picaturi de ploaie. Librarul era un englez spre 30 ani care, cu vocea lui calda si vorba rara, ti-ar fi povestit zeci de chestii despre orice carte.

Despre cartea mea, a zis simplu "hell of a bargain!" :-) And it sure was a delight!















Anul trecut de ziua lui XVI ma plimbam singura pe strazile din Praga, cu Adele in urechi si slapi in picioare, pozand nu doar minunatul oras, ci si coincidentele sortii care nu ma lasau sa-mi iau gandul de la el.
Anul asta am schimbat putin atmosfera, petrecand 12 ore in Disneyland. Way better!

Revenind la ale mele, am luat cina cu el si parintii lui. Desi mi-au tremurat picioarele pe tocuri si pe pedale pana am ajuns la ei acasa, seara a decurs mai bine decat m-as fi asteptat. Nu m-a decapitat niciunul dintre parinti, ba chiar pot spune ca m-am distrat copios.
Deci da, se poate.

Poate are legatura cu faptul ca e plecat in delta la pescuit, dar de ieri dimineata mi-e super pofta de pastrav la gratar!

...de septembrie.

Mi-am recitit blogul...
La fix 2 ani de la  asta, am decis sa nu ne mai vorbim... ca un cadou pt. mine de ziua femeii... la fix 2 ani de cand am avut trairile alea cu el in patul meu in toiul noptii, ravasindu-mi mintea si secandu-ma de orice urma de ratiune. A tot venit si a plecat de atatea ori, incat nici nu mai stiam ce e real si ce mi-am inchipuit atatia ani despre noi.
In preajma Craciunului am ramas insarcinata... Evident, nu isi dorea asta, de fapt...nu facea parte nici din planul meu, ca sa fiu sincera (presupunand ca as fi avut un plan). Am inceput inevitabil sa ma gandesc la 'ce ar fi daca'... si parca toate au capatat sens. Am simtit ca totul devine real si intens, cum nu mai fusese nimic de ani buni incoace, asa ca, de ziua mea, am decis: fara el, cu bebe. Fara el, pentru ca nu isi dorea asta si nu poti condamna un om ca nu vreti acelasi lucru, si cu bebe pentru ca imi doresc un copil si ar fi fost al barbatului pe care il iubeam de o vesnicie. Cu sau fara el in viata mea de atunci incolo, nici nu mai conta, prioritatea mea urma sa fie cel mic, nimeni altcineva. A fost cea mai tare zi de nastere, nu imi amintesc sa fi fost mai fericita, entuziasmata, multumita sau incantata vreodata. Am facut schita pt mobila de om mic, lista de cumparaturi diverse si hainutze, m-am decis asupra spitalului, am cautat crese, am stabilit unde si cum sa ma mut dupa 2 ani intr-un apartament mai mare si mai aproape de oras, plus multe alte detalii pt. urmatorii 5 ani, ca un om mare si responsabil, hotarata sa fac singura in cel mai bun mod posibil, ceva ce merge mult mai usor in 2.
Dupa ce s-au convins ca sunt realista si hotarata asupra noii mele vieti, parintii m-au sustinut, lucru foarte important pentru mine. De ziua mea, am fost imuna si indiferenta la orice ar fi avut oricine sa imi spuna despre asta. Imediat dupa ziua mea insa, tot planul asta al meu s-a dus naibii. Ai mei au realizat probabil ca nu isi vor vedea curand sau poate niciodata fata imbracata in mireasa, si s-au razgandit brusc, tratand toata treaba asta cu o superficialitate socant de dureroasa pt mine. Concomitent, el imi trimitea mesaje ca ii distrug viata, si pe a lui si dar si pe a copilului...ca nu isi doreste asta acum, si categoric nu isi doreste sa faca asta cu mine. Si uite asa, mi s-a facut rau instantaneu, cu dureri ingrozitoare si o burtica chinuita de psihicul meu terminat. Cum sa traiesc cu oamenii astia langa mine urmatoarele luni fara sa fie afectata fiinta din mine? Cum sa iasa un bebe normal? De ce sa il chinui pe bebe pana sa ajunga pe lumea asta, ca doar nu imi gresise cu nimic..?
Eram de o saptamana sedata cand am ajuns pe masa aia de operatie, zambeam uitandu-ma in gol, fara niciun sens si vreun simt al realitatii. A venit cu mine. Pe drum l-am tot intrebat daca e vizibil ca sunt pe cale sa am o criza de nervi. Mi-a spus ca par ok... Am plecat de acolo simtindu-ma goala si inutila. El se linistise, ba chiar mi-a si multumit.
Mi-a fost alaturi o luna dupa momentul ala, cat sa traim amandoi cu impresia ca sunt eu in siguranta si nu clachez. Dar in preajma lui, eu eram genul care rezolva problemele sau care, in cel mai rau caz, il supara cu diverse chestii... Gresisem de prea multe ori in ceea ce il priveste, ca sa ii mai permit sa vada si momente proaste de-ale mele, momente in care lumea imi fuge de sub picioare si nu mai detin controlul, ca si cum, daca ar fi vazut ca sunt mult mai fragila decat par, asta ar fi fost un defect care nu ar fi facut altceva decat sa il convinga ca e prea bun pt. mine si nu il merit.
La fix 2 ani de cand, intr-un moment de euforie, mi-a zis "hai sa facem un copil", intr-un final mi-a retezat-o simplu: "Get a life." Si asta m-am hotarat sa fac.
M-am izolat de ai mei, am avut depresii interminabile, mi-am folosit timpul pentru a plange tot incat sa nu mai ramana nicio lacrima. Zilele si noptile au trecut fara sa sesizez numarul lor, fara sa stiu cu exactitate ce anume se intampla in jurul meu, cu zeci de cafele pe zi si ochii in perna noaptea. Aproximez acum ca perioada asta a durat cam 3 luni si jumatate.
Am reusit intr-un final sa iert, dar fara sa vorbesc despre asta. Nu am pretentia sa inteleaga cineva trairile mele. Important este sa nu mi le aminteasca nimeni, ca oricum ma gandesc la asta in permanenta, e imposibil sa uit. Nu ma mai gandesc la el, ci la cum s-ar fi derulat lucrurile in mintea mea, in planul de viata noua.

Pana la urma, am plecat in concediu, a fost ca un burete care a absorbit tristetea asta acumulata.
A doua zi dupa ce m-am intors in tzara, am intalnit un om...nou. De fapt...a venit special sa ma cunoasca, la sugestia banala a unui prieten comun. Am intins mana, ne-am spus numele si de atunci nu a mai plecat de langa mine. I-am povestit multe, s-a intristat la unele chestii, s-a minunat de altele, dar nu m-a judecat cu nimic... Mi-a replicat de cateva ori ca toate se intampla cu un motiv (ca tot ma intreb eu de ani de zile care e motivul ala!)...si motivul este simplu, el.
Si uite asa am ajuns sa am o viata linistita. Sa imi permit sa stau relaxata o ora in cada seara, stiind ca el e in sufragerie, se uita la meci si adormim impreuna, linistita ca nu pleaca nicaieri. Sa pot sa fiu eu insami fara sa il sufoc, in ideea ca e musafir si trebuie sa ii acord toata atentia mea. Nu sunt indragostita, am doar o relatie banala si extrem de amuzanta uneori, din prisma careia ultimii ani par ai naibii de urati si stupizi. Mi-am regasit pana si echilibrul ala pe care il astept de atata timp, cu plecat dimineata impreuna, baut cafea la volan si ascultand stirile, tot impreuna. E un sentiment fantastic, exact cum imi imaginam! Si pana la urma, am primit exact ceea ce am cerut: un tip cu care sa ma trezesc la usa fara sa il caut prea mult, unul care sa fi avut o relatie lunga in urma careia sa fi ramas cu buza umflata si cu sechele care il fac sa aprecieze si cele mai neinsemnate chestii. I-am cunoscut parintii (ma plac amandoi!), prietenii, am facut planuri de plecat in excursii pentru la anul. Toate fara niciun stres. M-a vazut in momente bune, dar si in altele extrem de proaste si cumva, a reusit sa ma consoleze sau sa rezolve situatiile neplacute.
Imi taie marul felii si mi-l aduce pe farfurie :-)
Ma inveleste cand am picioarele iesite de sub patura :-)
In somn, ma mangaie pe par, ma saruta pe umar sau ma tine de mana :-)
Nu stiu ce va fi sau cum vor decurge toate astea, important e ca pentru moment e simplu, e bine, e ce imi trebuie.

Pam. Pam.

colaj

Da, e totul bine, sunt in continuare fabuloasa si singura :)













Am primit cadouri minunate,





























vin de companie rara,
















Am capatat miros de Republica Dominicana pe piele si gust de trabuc pe buze













Monsieur Diplomacy m-a amuzat dandu-mi autografe contrafacute,
















L-am adus pe Mr. Right in patul meu fara obligatii si/sau dureri de cap :)













Desi am avut stari ciudate precum vremea,













Am gasit cate un moment de liniste in cea mai mica adiere de vant...
















Mi-au smuls un zambet ciresele de plastic,
















ciresele pe bune,
















fetzele de perna 9gag :-)













pestii pupaciosi de la Liberty,













dar si pantofii porno pe care aproape ca ne rupem gatul...
















Mi s-a spus intr-un context nou ca am inima de piatra :-)













Am avut dimineti ciripitoare cu spuma de lapte si lichior













si nopti fara curent electric, dar pline de voie buna :-)





























N-am avut chiar AVENTURA MAXIMA, dar o cafea la prima ora pe terasa la Hilton mi-a resetat putin simturile...













...si cand a apus soarele la marginea orasului, nu a contat ca urmatoarea noapte o voi petrece singura.













Am vazut ca sunt si altii nebuni ca mine...













Am facut cinema in aer liber de a cantat tot satul ABBA :-)

























Mi-am gasit 'melodia de fundal'.













De cate ori imi spun ca nu ma mai gandesc la el...
















Zambesc, ce altceva pot face? Asta e! :-)

septembrie, da!?

...de ce nu? :)

for what it's worth...

...was it worth all the while?
Hell no.
Imma sit back & chill.
This love shit made me feel ill.

totul o sa fie bine...

"stiu ca o sa fie totul bine, ca doar nu degeaba te admir cat esti de puternica"
Nicidecum. Nici nu pot sa plang. Nici nu pot sa vorbesc despre asta.
Respir adanc si inca o data, o iau de la capat.

I still like u list :-)

Cu cati dintre cei pe care i-ai cunoscut in urma cu 5-10-15 ani mai tii legatura?
Pe cati dintre acestia inca ii placi? Serios, sa-i placi, nu sa ii tolerezi!

Cunosc oameni ok, oameni ticniti, oameni complet idioti, oameni respingatori, oameni fara rost in viata si tot soiul de oameni care NU IMI PLAC. Daaaaar, am cativa pe care ii ador. Pe unii dintre ei ii vad atat de rar, incat mereu ma minunez de cum trece timpul. Pe altii ii vad zilnic si tot nu ma satur de ei. Unii dintre ei nici nu sunt prin preajma, dar ma gandesc mereu la ei, cu drag. Unii dintre ei imi sunt rude, altii mi-au fost colegi, iubiti, verisori, sefi, toata gama. Sunt cei care au schimbat ceva in viata mea, oameni pentru care as face multe.
Fara sa conteze neaparat ordinea, va plac, va iubesc si va multumesc: mami, tati, Rares, Laura, bunici, Vlad, Cristina, XVI, Monsieur Diplomacy, TZ, Denisa, Patricia, Ionut G., Pol, Raluca, Mihai, Anca, Gina, Adi F., Ana, Bogdan, Paul W.

Long live u!