Sub Zero scoate ficatul la x-ray si il face praf. XVI a facut ceva asemanator cu alt organ vital de-al meu, situat putin mai sus: il zice pe te iubesc altcuiva.
Parca asistam la propria inmormantare, incercand sa imi pastrez un soi de zambet pe buze, in timp ce socializam. Da, eu sunt in groapa, dar lasa asta, zi-mi de tine, ce mai faci, esti bine?
E trist cand ma gandesc la cum il iubesc. Incercam sa ii explic Ralucai chiar cu cateva ore inainte de priveghi: imagineaza-ti ca trebuie sa salvezi pe cineva cu pretul vietii tale. Eu as renunta la mine pt familia mea si pt el. Fara sa clipesc. Nu ma intreba de ce as face asta. E simplu: pentru ca asa simt.
Ca o gluma proasta, ziua nu se termina aici.
Magnatul insista cu mesaje si invitatia de a ma muta la el.
Pe fondul celor de mai sus, zic sa ii dau totusi o sansa. Fara haine in troller, incepem cu o cafea in oras.
Si ce daca are 39 ani? Poate are mintea la locul ei.
Si ce daca sufera de grandomanie? In mare parte, e justificata... as putea sa ma obisnuiesc cu asta.
Imi zice ca "am voie sa ies" cu prietenele mele atunci cand el este la vanatoare. In rest, nu. Uau. Si cand nu impusca el sacali, eu cam ce "am voie" sa fac? Orice vrea el. Serios?
Imi pot pastra serviciul daca insist. Again, uau.
Voi avea dormitorul meu, dressingul meu, baia mea, spatiul meu.
Usa la baie nu voi avea, sau daca voi avea, va fi transparenta. De ce? Pentru ca lui ii place sa priveasca o femeie orice ar face ea, inclusiv cand sta pe buda. Sunt informata pe aceasta cale, ca isi va face drum prin dreptul usii, ori de cate ori voi fi eu la toaleta.
Inima nu mai am sa o terfeleasca cineva, dar macar lasati-ma sa imi fac nevoile linistita!
Madalina, scuza-te pt 2 minute, ridica-te de la masa si ia-ti-o repede pe tocuri, spre masina. Nu te uita inapoi, sa nu te impiedici, ca poate isi da seama ca nu te mai intorci si vine dupa tine.
Hesus Crist!
* bonus:
When I hear my crush loves someone else
Se afișează postările cu eticheta XVI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta XVI. Afișați toate postările
luni, 25 martie 2013
luni, 14 ianuarie 2013
maine. si el. si lumea.
[nopti de weekend]
Sunt intr-o faza din aia in care nu tolerez greselile nimanui si ma indispune chiar si cea mai neinsemnata remarca nepotrivita, iau totul personal si singura directie in care gasesc perfectiunea este cea gresita.
Ar fi complet stupid sa ma intorc iar si iar acolo. Nu?
Imi spun ca sunt obosita, hai culca-te Madalina, te odihnesti si maine el nu va mai fi in mintea ta.
Eh nu! Asa ma mint in fiecare zi, ma amagesc cu fiecare "maine", dar mintea mea nu poate fi pacalita asa usor. Si vine alt maine, cand aud alta tampenie si inevitabil imi spun "Oh Doamne, ce prostie, el nu ar fi zis niciodata asa ceva...".
Urmatorul maine se anunta mai bun, imi zic iar cu privirea in tavan sub lumina lunii. Si maine ma surprind spunandu-mi "El ar fi stiut ce sa faca".
Nu e el cel in jurul caruia ar trebui sa se invarta lumea mea...dar lumea mea l-a iubit si l-a vrut atat de mult acolo, incat a creat o atmosfera toxica pt. oricine altcineva a incercat sa deschida macar usa.
Sunt intr-o faza din aia in care nu tolerez greselile nimanui si ma indispune chiar si cea mai neinsemnata remarca nepotrivita, iau totul personal si singura directie in care gasesc perfectiunea este cea gresita.
Ar fi complet stupid sa ma intorc iar si iar acolo. Nu?
Imi spun ca sunt obosita, hai culca-te Madalina, te odihnesti si maine el nu va mai fi in mintea ta.
Eh nu! Asa ma mint in fiecare zi, ma amagesc cu fiecare "maine", dar mintea mea nu poate fi pacalita asa usor. Si vine alt maine, cand aud alta tampenie si inevitabil imi spun "Oh Doamne, ce prostie, el nu ar fi zis niciodata asa ceva...".
Urmatorul maine se anunta mai bun, imi zic iar cu privirea in tavan sub lumina lunii. Si maine ma surprind spunandu-mi "El ar fi stiut ce sa faca".
Nu e el cel in jurul caruia ar trebui sa se invarta lumea mea...dar lumea mea l-a iubit si l-a vrut atat de mult acolo, incat a creat o atmosfera toxica pt. oricine altcineva a incercat sa deschida macar usa.
joi, 11 octombrie 2012
Cand toate merg prost, ma intorc inevitabil cu gandul la alte lucruri care au mers prost.
Ma tot chinui sa imi amintesc ce era in capul meu dimineatza cand plecam pe fuga la birou si il lasam pe XVI dormind.
Oare chiar imi pasa ca ar fi inutil sa se trezeasca o data cu mine si sa ajunga cu o ora mai devreme la birou, in loc sa doarma o ora in plus? Sau doar imi placea sa il las acolo in patul meu?
Mi se parea dragut cand il sarutam de buna dimineata si fugeam in haosul meu cotidian, la gandul ca el viseaza in tot timpul asta.
Probabil el a vazut asta ca pe o obligatie de a ne intalni si "maine" ca sa imi returneze cheia.
Ce porcarie!
Oare chiar imi pasa ca ar fi inutil sa se trezeasca o data cu mine si sa ajunga cu o ora mai devreme la birou, in loc sa doarma o ora in plus? Sau doar imi placea sa il las acolo in patul meu?
Mi se parea dragut cand il sarutam de buna dimineata si fugeam in haosul meu cotidian, la gandul ca el viseaza in tot timpul asta.
Probabil el a vazut asta ca pe o obligatie de a ne intalni si "maine" ca sa imi returneze cheia.
Ce porcarie!
miercuri, 19 septembrie 2012
...de septembrie.
Mi-am recitit blogul...
La fix 2 ani de la asta, am decis sa nu ne mai vorbim... ca un cadou pt. mine de ziua femeii... la fix 2 ani de cand am avut trairile alea cu el in patul meu in toiul noptii, ravasindu-mi mintea si secandu-ma de orice urma de ratiune. A tot venit si a plecat de atatea ori, incat nici nu mai stiam ce e real si ce mi-am inchipuit atatia ani despre noi.
In preajma Craciunului am ramas insarcinata... Evident, nu isi dorea asta, de fapt...nu facea parte nici din planul meu, ca sa fiu sincera (presupunand ca as fi avut un plan). Am inceput inevitabil sa ma gandesc la 'ce ar fi daca'... si parca toate au capatat sens. Am simtit ca totul devine real si intens, cum nu mai fusese nimic de ani buni incoace, asa ca, de ziua mea, am decis: fara el, cu bebe. Fara el, pentru ca nu isi dorea asta si nu poti condamna un om ca nu vreti acelasi lucru, si cu bebe pentru ca imi doresc un copil si ar fi fost al barbatului pe care il iubeam de o vesnicie. Cu sau fara el in viata mea de atunci incolo, nici nu mai conta, prioritatea mea urma sa fie cel mic, nimeni altcineva. A fost cea mai tare zi de nastere, nu imi amintesc sa fi fost mai fericita, entuziasmata, multumita sau incantata vreodata. Am facut schita pt mobila de om mic, lista de cumparaturi diverse si hainutze, m-am decis asupra spitalului, am cautat crese, am stabilit unde si cum sa ma mut dupa 2 ani intr-un apartament mai mare si mai aproape de oras, plus multe alte detalii pt. urmatorii 5 ani, ca un om mare si responsabil, hotarata sa fac singura in cel mai bun mod posibil, ceva ce merge mult mai usor in 2.
Dupa ce s-au convins ca sunt realista si hotarata asupra noii mele vieti, parintii m-au sustinut, lucru foarte important pentru mine. De ziua mea, am fost imuna si indiferenta la orice ar fi avut oricine sa imi spuna despre asta. Imediat dupa ziua mea insa, tot planul asta al meu s-a dus naibii. Ai mei au realizat probabil ca nu isi vor vedea curand sau poate niciodata fata imbracata in mireasa, si s-au razgandit brusc, tratand toata treaba asta cu o superficialitate socant de dureroasa pt mine. Concomitent, el imi trimitea mesaje ca ii distrug viata, si pe a lui si dar si pe a copilului...ca nu isi doreste asta acum, si categoric nu isi doreste sa faca asta cu mine. Si uite asa, mi s-a facut rau instantaneu, cu dureri ingrozitoare si o burtica chinuita de psihicul meu terminat. Cum sa traiesc cu oamenii astia langa mine urmatoarele luni fara sa fie afectata fiinta din mine? Cum sa iasa un bebe normal? De ce sa il chinui pe bebe pana sa ajunga pe lumea asta, ca doar nu imi gresise cu nimic..?
Eram de o saptamana sedata cand am ajuns pe masa aia de operatie, zambeam uitandu-ma in gol, fara niciun sens si vreun simt al realitatii. A venit cu mine. Pe drum l-am tot intrebat daca e vizibil ca sunt pe cale sa am o criza de nervi. Mi-a spus ca par ok... Am plecat de acolo simtindu-ma goala si inutila. El se linistise, ba chiar mi-a si multumit.
Mi-a fost alaturi o luna dupa momentul ala, cat sa traim amandoi cu impresia ca sunt eu in siguranta si nu clachez. Dar in preajma lui, eu eram genul care rezolva problemele sau care, in cel mai rau caz, il supara cu diverse chestii... Gresisem de prea multe ori in ceea ce il priveste, ca sa ii mai permit sa vada si momente proaste de-ale mele, momente in care lumea imi fuge de sub picioare si nu mai detin controlul, ca si cum, daca ar fi vazut ca sunt mult mai fragila decat par, asta ar fi fost un defect care nu ar fi facut altceva decat sa il convinga ca e prea bun pt. mine si nu il merit.
La fix 2 ani de cand, intr-un moment de euforie, mi-a zis "hai sa facem un copil", intr-un final mi-a retezat-o simplu: "Get a life." Si asta m-am hotarat sa fac.
M-am izolat de ai mei, am avut depresii interminabile, mi-am folosit timpul pentru a plange tot incat sa nu mai ramana nicio lacrima. Zilele si noptile au trecut fara sa sesizez numarul lor, fara sa stiu cu exactitate ce anume se intampla in jurul meu, cu zeci de cafele pe zi si ochii in perna noaptea. Aproximez acum ca perioada asta a durat cam 3 luni si jumatate.
Am reusit intr-un final sa iert, dar fara sa vorbesc despre asta. Nu am pretentia sa inteleaga cineva trairile mele. Important este sa nu mi le aminteasca nimeni, ca oricum ma gandesc la asta in permanenta, e imposibil sa uit. Nu ma mai gandesc la el, ci la cum s-ar fi derulat lucrurile in mintea mea, in planul de viata noua.
Pana la urma, am plecat in concediu, a fost ca un burete care a absorbit tristetea asta acumulata.
A doua zi dupa ce m-am intors in tzara, am intalnit un om...nou. De fapt...a venit special sa ma cunoasca, la sugestia banala a unui prieten comun. Am intins mana, ne-am spus numele si de atunci nu a mai plecat de langa mine. I-am povestit multe, s-a intristat la unele chestii, s-a minunat de altele, dar nu m-a judecat cu nimic... Mi-a replicat de cateva ori ca toate se intampla cu un motiv (ca tot ma intreb eu de ani de zile care e motivul ala!)...si motivul este simplu, el.
Si uite asa am ajuns sa am o viata linistita. Sa imi permit sa stau relaxata o ora in cada seara, stiind ca el e in sufragerie, se uita la meci si adormim impreuna, linistita ca nu pleaca nicaieri. Sa pot sa fiu eu insami fara sa il sufoc, in ideea ca e musafir si trebuie sa ii acord toata atentia mea. Nu sunt indragostita, am doar o relatie banala si extrem de amuzanta uneori, din prisma careia ultimii ani par ai naibii de urati si stupizi. Mi-am regasit pana si echilibrul ala pe care il astept de atata timp, cu plecat dimineata impreuna, baut cafea la volan si ascultand stirile, tot impreuna. E un sentiment fantastic, exact cum imi imaginam! Si pana la urma, am primit exact ceea ce am cerut: un tip cu care sa ma trezesc la usa fara sa il caut prea mult, unul care sa fi avut o relatie lunga in urma careia sa fi ramas cu buza umflata si cu sechele care il fac sa aprecieze si cele mai neinsemnate chestii. I-am cunoscut parintii (ma plac amandoi!), prietenii, am facut planuri de plecat in excursii pentru la anul. Toate fara niciun stres. M-a vazut in momente bune, dar si in altele extrem de proaste si cumva, a reusit sa ma consoleze sau sa rezolve situatiile neplacute.
Imi taie marul felii si mi-l aduce pe farfurie :-)
Ma inveleste cand am picioarele iesite de sub patura :-)
In somn, ma mangaie pe par, ma saruta pe umar sau ma tine de mana :-)
Nu stiu ce va fi sau cum vor decurge toate astea, important e ca pentru moment e simplu, e bine, e ce imi trebuie.
La fix 2 ani de la asta, am decis sa nu ne mai vorbim... ca un cadou pt. mine de ziua femeii... la fix 2 ani de cand am avut trairile alea cu el in patul meu in toiul noptii, ravasindu-mi mintea si secandu-ma de orice urma de ratiune. A tot venit si a plecat de atatea ori, incat nici nu mai stiam ce e real si ce mi-am inchipuit atatia ani despre noi.
In preajma Craciunului am ramas insarcinata... Evident, nu isi dorea asta, de fapt...nu facea parte nici din planul meu, ca sa fiu sincera (presupunand ca as fi avut un plan). Am inceput inevitabil sa ma gandesc la 'ce ar fi daca'... si parca toate au capatat sens. Am simtit ca totul devine real si intens, cum nu mai fusese nimic de ani buni incoace, asa ca, de ziua mea, am decis: fara el, cu bebe. Fara el, pentru ca nu isi dorea asta si nu poti condamna un om ca nu vreti acelasi lucru, si cu bebe pentru ca imi doresc un copil si ar fi fost al barbatului pe care il iubeam de o vesnicie. Cu sau fara el in viata mea de atunci incolo, nici nu mai conta, prioritatea mea urma sa fie cel mic, nimeni altcineva. A fost cea mai tare zi de nastere, nu imi amintesc sa fi fost mai fericita, entuziasmata, multumita sau incantata vreodata. Am facut schita pt mobila de om mic, lista de cumparaturi diverse si hainutze, m-am decis asupra spitalului, am cautat crese, am stabilit unde si cum sa ma mut dupa 2 ani intr-un apartament mai mare si mai aproape de oras, plus multe alte detalii pt. urmatorii 5 ani, ca un om mare si responsabil, hotarata sa fac singura in cel mai bun mod posibil, ceva ce merge mult mai usor in 2.
Dupa ce s-au convins ca sunt realista si hotarata asupra noii mele vieti, parintii m-au sustinut, lucru foarte important pentru mine. De ziua mea, am fost imuna si indiferenta la orice ar fi avut oricine sa imi spuna despre asta. Imediat dupa ziua mea insa, tot planul asta al meu s-a dus naibii. Ai mei au realizat probabil ca nu isi vor vedea curand sau poate niciodata fata imbracata in mireasa, si s-au razgandit brusc, tratand toata treaba asta cu o superficialitate socant de dureroasa pt mine. Concomitent, el imi trimitea mesaje ca ii distrug viata, si pe a lui si dar si pe a copilului...ca nu isi doreste asta acum, si categoric nu isi doreste sa faca asta cu mine. Si uite asa, mi s-a facut rau instantaneu, cu dureri ingrozitoare si o burtica chinuita de psihicul meu terminat. Cum sa traiesc cu oamenii astia langa mine urmatoarele luni fara sa fie afectata fiinta din mine? Cum sa iasa un bebe normal? De ce sa il chinui pe bebe pana sa ajunga pe lumea asta, ca doar nu imi gresise cu nimic..?
Eram de o saptamana sedata cand am ajuns pe masa aia de operatie, zambeam uitandu-ma in gol, fara niciun sens si vreun simt al realitatii. A venit cu mine. Pe drum l-am tot intrebat daca e vizibil ca sunt pe cale sa am o criza de nervi. Mi-a spus ca par ok... Am plecat de acolo simtindu-ma goala si inutila. El se linistise, ba chiar mi-a si multumit.
Mi-a fost alaturi o luna dupa momentul ala, cat sa traim amandoi cu impresia ca sunt eu in siguranta si nu clachez. Dar in preajma lui, eu eram genul care rezolva problemele sau care, in cel mai rau caz, il supara cu diverse chestii... Gresisem de prea multe ori in ceea ce il priveste, ca sa ii mai permit sa vada si momente proaste de-ale mele, momente in care lumea imi fuge de sub picioare si nu mai detin controlul, ca si cum, daca ar fi vazut ca sunt mult mai fragila decat par, asta ar fi fost un defect care nu ar fi facut altceva decat sa il convinga ca e prea bun pt. mine si nu il merit.
La fix 2 ani de cand, intr-un moment de euforie, mi-a zis "hai sa facem un copil", intr-un final mi-a retezat-o simplu: "Get a life." Si asta m-am hotarat sa fac.
M-am izolat de ai mei, am avut depresii interminabile, mi-am folosit timpul pentru a plange tot incat sa nu mai ramana nicio lacrima. Zilele si noptile au trecut fara sa sesizez numarul lor, fara sa stiu cu exactitate ce anume se intampla in jurul meu, cu zeci de cafele pe zi si ochii in perna noaptea. Aproximez acum ca perioada asta a durat cam 3 luni si jumatate.
Am reusit intr-un final sa iert, dar fara sa vorbesc despre asta. Nu am pretentia sa inteleaga cineva trairile mele. Important este sa nu mi le aminteasca nimeni, ca oricum ma gandesc la asta in permanenta, e imposibil sa uit. Nu ma mai gandesc la el, ci la cum s-ar fi derulat lucrurile in mintea mea, in planul de viata noua.
Pana la urma, am plecat in concediu, a fost ca un burete care a absorbit tristetea asta acumulata.
A doua zi dupa ce m-am intors in tzara, am intalnit un om...nou. De fapt...a venit special sa ma cunoasca, la sugestia banala a unui prieten comun. Am intins mana, ne-am spus numele si de atunci nu a mai plecat de langa mine. I-am povestit multe, s-a intristat la unele chestii, s-a minunat de altele, dar nu m-a judecat cu nimic... Mi-a replicat de cateva ori ca toate se intampla cu un motiv (ca tot ma intreb eu de ani de zile care e motivul ala!)...si motivul este simplu, el.
Si uite asa am ajuns sa am o viata linistita. Sa imi permit sa stau relaxata o ora in cada seara, stiind ca el e in sufragerie, se uita la meci si adormim impreuna, linistita ca nu pleaca nicaieri. Sa pot sa fiu eu insami fara sa il sufoc, in ideea ca e musafir si trebuie sa ii acord toata atentia mea. Nu sunt indragostita, am doar o relatie banala si extrem de amuzanta uneori, din prisma careia ultimii ani par ai naibii de urati si stupizi. Mi-am regasit pana si echilibrul ala pe care il astept de atata timp, cu plecat dimineata impreuna, baut cafea la volan si ascultand stirile, tot impreuna. E un sentiment fantastic, exact cum imi imaginam! Si pana la urma, am primit exact ceea ce am cerut: un tip cu care sa ma trezesc la usa fara sa il caut prea mult, unul care sa fi avut o relatie lunga in urma careia sa fi ramas cu buza umflata si cu sechele care il fac sa aprecieze si cele mai neinsemnate chestii. I-am cunoscut parintii (ma plac amandoi!), prietenii, am facut planuri de plecat in excursii pentru la anul. Toate fara niciun stres. M-a vazut in momente bune, dar si in altele extrem de proaste si cumva, a reusit sa ma consoleze sau sa rezolve situatiile neplacute.
Imi taie marul felii si mi-l aduce pe farfurie :-)
Ma inveleste cand am picioarele iesite de sub patura :-)
In somn, ma mangaie pe par, ma saruta pe umar sau ma tine de mana :-)
Nu stiu ce va fi sau cum vor decurge toate astea, important e ca pentru moment e simplu, e bine, e ce imi trebuie.
sâmbătă, 16 iunie 2012
colaj
Da, e totul bine, sunt in continuare fabuloasa si singura :)
Am primit cadouri minunate,
vin de companie rara,
Am capatat miros de Republica Dominicana pe piele si gust de trabuc pe buze
Monsieur Diplomacy m-a amuzat dandu-mi autografe contrafacute,
L-am adus pe Mr. Right in patul meu fara obligatii si/sau dureri de cap :)
Desi am avut stari ciudate precum vremea,
Am gasit cate un moment de liniste in cea mai mica adiere de vant...
Mi-au smuls un zambet ciresele de plastic,
ciresele pe bune,
fetzele de perna 9gag :-)
pestii pupaciosi de la Liberty,
dar si pantofii porno pe care aproape ca ne rupem gatul...
Mi s-a spus intr-un context nou ca am inima de piatra :-)
Am avut dimineti ciripitoare cu spuma de lapte si lichior
si nopti fara curent electric, dar pline de voie buna :-)
N-am avut chiar AVENTURA MAXIMA, dar o cafea la prima ora pe terasa la Hilton mi-a resetat putin simturile...
...si cand a apus soarele la marginea orasului, nu a contat ca urmatoarea noapte o voi petrece singura.
Am vazut ca sunt si altii nebuni ca mine...
Am facut cinema in aer liber de a cantat tot satul ABBA :-)
Mi-am gasit 'melodia de fundal'.
De cate ori imi spun ca nu ma mai gandesc la el...
Zambesc, ce altceva pot face? Asta e! :-)
Am primit cadouri minunate,
vin de companie rara,
Am capatat miros de Republica Dominicana pe piele si gust de trabuc pe buze
Monsieur Diplomacy m-a amuzat dandu-mi autografe contrafacute,
L-am adus pe Mr. Right in patul meu fara obligatii si/sau dureri de cap :)
Desi am avut stari ciudate precum vremea,
Am gasit cate un moment de liniste in cea mai mica adiere de vant...
Mi-au smuls un zambet ciresele de plastic,
ciresele pe bune,
fetzele de perna 9gag :-)
pestii pupaciosi de la Liberty,
dar si pantofii porno pe care aproape ca ne rupem gatul...
Mi s-a spus intr-un context nou ca am inima de piatra :-)
Am avut dimineti ciripitoare cu spuma de lapte si lichior
si nopti fara curent electric, dar pline de voie buna :-)
N-am avut chiar AVENTURA MAXIMA, dar o cafea la prima ora pe terasa la Hilton mi-a resetat putin simturile...
...si cand a apus soarele la marginea orasului, nu a contat ca urmatoarea noapte o voi petrece singura.
Am vazut ca sunt si altii nebuni ca mine...
Am facut cinema in aer liber de a cantat tot satul ABBA :-)
Mi-am gasit 'melodia de fundal'.
De cate ori imi spun ca nu ma mai gandesc la el...
Zambesc, ce altceva pot face? Asta e! :-)
duminică, 25 martie 2012
for what it's worth...
...was it worth all the while?
Hell no.
Imma sit back & chill.
This love shit made me feel ill.
Hell no.
Imma sit back & chill.
This love shit made me feel ill.
luni, 26 septembrie 2011
un banut pentru... fericirea lui
In curtea castelului din Praga era o fantana, unde am aruncat un banut si mi-am pus o dorinta.
Nu, nu mi-am dorit ce pare a fi evident, asta e imposibil... si cred ca dorinta s-a implinit deja. La 2 zile dupa asta, XVI imi spunea ca si-a facut prietena si ideal ar fi sa nu-l mai deranjez...la ore nepotrivite.
Knock yourself out, love!
Nu, nu mi-am dorit ce pare a fi evident, asta e imposibil... si cred ca dorinta s-a implinit deja. La 2 zile dupa asta, XVI imi spunea ca si-a facut prietena si ideal ar fi sa nu-l mai deranjez...la ore nepotrivite.
Knock yourself out, love!
duminică, 3 iulie 2011
!@#$%^&*()_+
Acum cateva zile, a aranjat XVI patul... Noptile ce-au urmat m-am tot uitat la pat si nu mi-a venit sa dorm in el. Am dormit pe canapea.
In dimineata aia, am plecat mai devreme si l-am lasat dormind. Aveam pe masa chestii care ar fi trebuit bagate in frigider. Am decis sa le las acolo, sa vad daca-i trece prin cap sa le bage la frigider. A trecut testul.
O data instalata nebunia, e greu sa scapi de chichitzele astea mici care iti pot strica ziua foarte usor. Ca si scrisul asta cu "tz". Niciodata nu scriu cu "tz" cand 'vorbesc' cu el, pt ca acum o mie de ani am iubit eu un Tz si simt ca il zgarie pe retina cand vede literele astea doua alaturate. Nebunia nu este doar in gradina mea :)
In alta ordine de idei, pe langa distractia din weekend-ul ce e pe terminate, cred ca am dat refresh de un milion de ori la mail.
Not fun at all.
Comparativ si deranjant e ca indisponibilitatea asta a celui de mai sus s-a sincronizat cu mici atentii primite de la Monsieur Diplomacy si mintea mea nu poate sa inteleaga cum unul poate sa se sustraga de la anumite obligatii contractuale fara ca eu sa-i ofer ceva in schimb, iar celalalt nu poate sacrifica 10 secunde din timpul sau pretios, in care sa-mi trimita un mail cu o faTZa zambitoare.
In dimineata aia, am plecat mai devreme si l-am lasat dormind. Aveam pe masa chestii care ar fi trebuit bagate in frigider. Am decis sa le las acolo, sa vad daca-i trece prin cap sa le bage la frigider. A trecut testul.
O data instalata nebunia, e greu sa scapi de chichitzele astea mici care iti pot strica ziua foarte usor. Ca si scrisul asta cu "tz". Niciodata nu scriu cu "tz" cand 'vorbesc' cu el, pt ca acum o mie de ani am iubit eu un Tz si simt ca il zgarie pe retina cand vede literele astea doua alaturate. Nebunia nu este doar in gradina mea :)
In alta ordine de idei, pe langa distractia din weekend-ul ce e pe terminate, cred ca am dat refresh de un milion de ori la mail.
Not fun at all.
Comparativ si deranjant e ca indisponibilitatea asta a celui de mai sus s-a sincronizat cu mici atentii primite de la Monsieur Diplomacy si mintea mea nu poate sa inteleaga cum unul poate sa se sustraga de la anumite obligatii contractuale fara ca eu sa-i ofer ceva in schimb, iar celalalt nu poate sacrifica 10 secunde din timpul sau pretios, in care sa-mi trimita un mail cu o faTZa zambitoare.
miercuri, 29 iunie 2011
apreciere de mama :)
Mama: Ia prajitura asta si pune-o la tine in cuptor, sa creada XVI ca stii si tu sa gatesti :)
Eu: Haha, nu-i nevoie sa-l impresionez. Dupa atata timp, cred ca stie si el ca sunt cea mai buna optiune....si el a mea... da` ne mai mintim un pic.
Mama: Ǎăăă…... Nu vrei totusi prajitura? :)))
Eu: Haha, nu-i nevoie sa-l impresionez. Dupa atata timp, cred ca stie si el ca sunt cea mai buna optiune....si el a mea... da` ne mai mintim un pic.
Mama: Ǎăăă…... Nu vrei totusi prajitura? :)))
marți, 14 iunie 2011
mi-a revenit inspiratia :)
D. mi-a spus ca are parul asa frumos de la uleiul de masline. Am zis ca tre` sa incerc si eu asta. Nu stiu cum se face, dar momentul a coincis cu seara in care cica trebuia sa ne punem pelin sub perna, sa visam vrute si nevrute (deh, eram la tzara si mi-a adus tanti Maria pelin, nu puteam s-o refuz). Stiti mirosul din zona raionului cu masline? Eh...imaginati-va mirosul asta, cumulat cu mirosul de pelin (pe care nu-l stiti, dar va spun eu ca e lesinator)... Aaa pai...nu-mi amintesc ce am visat. E ca si cum as fi fost foarte beata. N-am fost niciodata foarte beata, dar imi imaginez ca asa tre` sa fie... Dimineata am golit jumatate de sticla de sampon. Dar ce par frumos aaaaam! Ptiu! sa nu-i fie de deochi! Iata unul dintre avantajele de a fi singur(a): poti sa faci tot felul de tampenii, fara sa-l sperii de moarte pe cel cu care imparti patul :-)
In alta ordine de idei, dupa jumatate de an, am facut in sfarsit sex. Sex din ala ca-n filme! :-D Alta viataaa!
Gata, ajunge. Spor la treaba!
In alta ordine de idei, dupa jumatate de an, am facut in sfarsit sex. Sex din ala ca-n filme! :-D Alta viataaa!
Gata, ajunge. Spor la treaba!
luni, 16 mai 2011
XVI. Probably the best (ex)lover in the world.
S-a indragostit...de ultima sa achizitie, motocicleta. Citez: „Am gasit ceva in sfarsit care sa ma excite la fel de mult cum o faceai tu :) sper doar sa nu ma dea si de pamant la fel ca tine :)”
Glumea, evident... But it simply made my day :-D
Glumea, evident... But it simply made my day :-D
miercuri, 2 martie 2011
format C(reier):
N-a fost prea fun statul cu bagajele semi-facute in usa, nestiind daca plec sau nu in croaziera pana in ultima zi, cand am dedus ca nu plec... asa ca am decis sa fac niste schimbari. Initial am vrut sa redecorez, dar m-am gandit mai bine si...nu.
Asa ca, pentru inceput, mi-am dezinstalat obligatiile sentimentale create in mod stupid si uneori nejustificat fata de XVI.
Apoi, mi-am luat bilet de avion. Plec la Venetia!
Asa ca, pentru inceput, mi-am dezinstalat obligatiile sentimentale create in mod stupid si uneori nejustificat fata de XVI.
Apoi, mi-am luat bilet de avion. Plec la Venetia!
vineri, 25 februarie 2011
vineri, 18 februarie 2011
self slap...lost counting
1. in asteptarea momentului putin probabil in care al meu se hotaraste sa fie al meu nu doar ca nick name in categoria de mess,
2. in speranta ca va deveni vreodata available pt mine in viata reala desi ma indoiesc,
3. avand certitudinea ca in maxim 2 saptamani o sa-l plictisesc de moarte daca se muta cu mine,
4. nestiind ce am putea face impreuna in afara de sex...
I think i should stop pestering him.
Am I suppose to start dating now?
Sunt cumplit de trista.
Mi-am amintit de cartea asta vs. cartea asta
...si intrebarea mea este asta.
2. in speranta ca va deveni vreodata available pt mine in viata reala desi ma indoiesc,
3. avand certitudinea ca in maxim 2 saptamani o sa-l plictisesc de moarte daca se muta cu mine,
4. nestiind ce am putea face impreuna in afara de sex...
I think i should stop pestering him.
Am I suppose to start dating now?
Sunt cumplit de trista.
Mi-am amintit de cartea asta vs. cartea asta
...si intrebarea mea este asta.
joi, 3 februarie 2011
my resolution sucks
Am zis eu ca daca nu imi propun chestii care tin oarecum de mine, chestiile alea nu o sa se intample. Si asa mi-am propus ca anul asta sa-l bag pe XVI pe unde a iesit si sa imi vad de ale mele. Mda.
Din una in alta, ma intreaba ieri ce sa imi ia din Palermo, eu ii zic sa-mi ia ceva frumos (bag si o rautate si ii spun sa imi gaseasca un XVI mai simpatic) si el se gandeste sa faca o gluma proasta gen "Poate gasesc un inel de logodna de 10.000 EURO sa-l fur."
Si uite-ma pe mine cum lesin sub birou si seara stau si ma holbez la laptop, cu ochii umezi ca o caprioara abandonata, asteptand sa vad XVI has signed in. Si stau, si stau, si pana la urma apare. Evident nu a durat mult pana sa nu mai functioneze Skype, mesinger si alte socializari de genul, dar ne-am obisnuit deja cu tehnologia asta de kkt care se fute de fiecare data cand interactionez cu el.
Asa...si vorbim noi de una, de alta...cand, la un moment dat, fac eu o aluzie-sa-i-zicem-repros ca ma lasa mereu sa vorbesc singura, si o zice: "Treci peste"
Cum adica "Treci peste" ???
Eu de ce nu m-am gandit la "Treci peste" asta pana acum?
Te-am inselat acum 100 ani cand eram impreuna si imi dadeai atentie?
Treeeci pesteeee!
Din una in alta, ma intreaba ieri ce sa imi ia din Palermo, eu ii zic sa-mi ia ceva frumos (bag si o rautate si ii spun sa imi gaseasca un XVI mai simpatic) si el se gandeste sa faca o gluma proasta gen "Poate gasesc un inel de logodna de 10.000 EURO sa-l fur."
Si uite-ma pe mine cum lesin sub birou si seara stau si ma holbez la laptop, cu ochii umezi ca o caprioara abandonata, asteptand sa vad XVI has signed in. Si stau, si stau, si pana la urma apare. Evident nu a durat mult pana sa nu mai functioneze Skype, mesinger si alte socializari de genul, dar ne-am obisnuit deja cu tehnologia asta de kkt care se fute de fiecare data cand interactionez cu el.
Asa...si vorbim noi de una, de alta...cand, la un moment dat, fac eu o aluzie-sa-i-zicem-repros ca ma lasa mereu sa vorbesc singura, si o zice: "Treci peste"
Cum adica "Treci peste" ???
Eu de ce nu m-am gandit la "Treci peste" asta pana acum?
Te-am inselat acum 100 ani cand eram impreuna si imi dadeai atentie?
Treeeci pesteeee!
marți, 1 februarie 2011
marți, 11 ianuarie 2011
digestiv
XVI a prezentat scuze cu valabilitatea cartelei, scuze nedigerate inca.
Nu pot sa nu ma intreb cat o sa mai tina filmul asta prost in care joc de bunavoie.
Nu pot sa nu ma intreb cat o sa mai tina filmul asta prost in care joc de bunavoie.
luni, 3 ianuarie 2011
new years resolution
De 3 zile astept un mesaj cu La multi ani si urari seci pt noul an de la XVI.
Trist.
Anul asta invat legislatia muncii, dau disertatie, alerg, invat sa fac pilaf si o prajitura, poate sa joc poker.
Anul asta trebuie sa mi-l scot din minte.
Nu pot fi trista tot anul. Nu mai pot fi trista, tot asteptand sa fiu fericita.
La multi ani!
Trist.
Anul asta invat legislatia muncii, dau disertatie, alerg, invat sa fac pilaf si o prajitura, poate sa joc poker.
Anul asta trebuie sa mi-l scot din minte.
Nu pot fi trista tot anul. Nu mai pot fi trista, tot asteptand sa fiu fericita.
La multi ani!
duminică, 21 noiembrie 2010
fantomatic
Just finished watching 2 & a half men...all seasons. What now?
Si iata-ma intr-o alta seara de sambata, acasa, ascultand catelul cum sforaie la picioarele mele. Nu, ca trebuie sa ma scot din starea asta de vegetatie, imi zic.
I'm gonna do my hair, put on a lot of make-up & some fancy outfit, wake up the dog, get in the car and at least drive my ass somewhere in town for a half an hour, feel naughty, unavailable & pretty while the dog drools all over my back seats & windows and no sane person would even dare to get near my car, then get back home and crash. Great plan, right?
Pun niste muzica si incep procesul de scoatere de sine din casa.
Ma zbengui prin casa, self confident & shit, imi intind, incretesc si iar intind parul pana ma asigur ca arata ingrozitor, apoi imi spun ca uneori ingrozitor e ok, cotrobai prin sifonier, si exact cand ma indreptam spre catel sa-l fericesc ca mergem pe undeva, incepe melodia asta:
Ducu Bertzi - M am indragostit numai de ea
...din playlistu` cu dedicatie de la XVI.
Pe cine mint? Nu plec nicaieri. Ma asez langa catel si rad singura. Il scarpin juma` de ora, ca l-am amagit in mintea mea cu "plimbare, plimbare" :)
It's just like i hooked up with a ghost and it keeps haunting me.
I'll open up a bottle of wine, get a blanket, open the window and simply stare at the foggy night.
Cheers, love!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
