off...

Scoate in pizda ma-tii el-cel-insurat de pe blog. Iti rupe ochii. Contrast maxim.

Done.

Credeam ca e suficient sa stiu eu ca e loc de un singur barbat in viata mea. Cica trebuie sa si arat asta. Ca si altii au nevoie de siguranta asta, nu doar eu.

Tu chiar crezi ca el isi imagineaza acum ca tu stai si te uiti singura la seriale pe net, cu un pahar de suc in mana? Esti o gagica singura, cu casa ei, o gagica care i-a facut destule c*c*turi incat sa nu aiba incredere in tine! Are nevoie de mai mult decat de vorbele tale!

Fuck.

Una peste alta, i-am zis ca imi doresc un copil. Un copil cu el. Nu azi, nu maine, ci pana in 30, adica i-am dat timp de gandire putin peste 5 ani. Cred ca s-a panicat. Nu il condamn. Imi tremurau degetele cand i-am trimis mailul, dar cred ca vine un moment in care trebuie sa o spui, daca intr-adevar simti asta. Am simtit asta. Inca o simt. Nu sunt pregatita si ma sperie putin faptul ca ma gandesc la asta, dar sa dea naiba daca nu ma fericeste maxim gandul ca ar putea sa se intample vreodata! :)

Iar ma dau aici cu capul de pereti singura, si habar nu am care e viziunea lui. A, da. Mi-a zis ca nu vrea un copil, si ca din punctul asta de vedere, aspiratiile noastre nu coincid. Nici nu cred ca au coincis vreodata. Si cu toate astea, e singurul om pentru care as face orice.