men & shit

Dupa ce m-am surprins in ipostaze...noi pt mine, asteptandu-l pe iuby cu mancarea calda la 2 jumate dimineata ca venea infometat de pe drum si pregatindu-i cafeaua dimineata dupa ce m-a terorizat o ora alarma lui de la telefon, iata ca vine si momentul in care ma intreb de ce fac eu toate astea.
Am stabilit de la bun inceput cu Monsieur Diplomacy ca avem o relatie cel putin diferita de multe altele prin care am trecut, ca vorbim despre tot si despre toate si cel mai important, ca nu ne mintim... pentru ca nu avem motive sa o facem. La capitolul exclusivitate nu prea am clarificat situatia, in mare parte pentru ca in teorie, este imposibil sa ne oferim asa ceva. I-am explicat totusi, fara sa ma isterizez ca o psihopata, ca nu imi convin combinatiile lui si ca as prefera sa nu le aiba. El in schimb, a avut intotdeauna convingerea ca la usa mea e coada de barbati, oricat de mult am incercat sa-i dovedesc contrariul. Pana la urma am zis whatever, decat sa creada ca sunt la dispozitia lui, mai bine sa traiasca cu impresia ca este unul din lista lunga de pretendenti. Asta a fost ok, pana in seara in care am dormit la Texter si a facut crize a doua zi, reactie care m-a surprins in mod placut si am decis sa-i acord mai multa importanta decat trebuia. Gresit.
Povestindu-ne o groaza de chestii si analizandu-l in nenumarate situatii, imi dau seama imediat cand are vreun gand cu una sau alta. Il mai intreb uneori ce e cu x, y, z pipitze... "combinatii inchipuite de tine" (adica de mine), asa le zice. Eu sunt singura. Existenta altora a fost negata cu vehementa. Nu omisa. Negata.
Zilele trecute imi povestea de una din "foste" (fosta insemnand de dinaintea mea) si ce "probleme" are cu ea... Ca si mine, le da diverse nume combinatiilor astora, nume care sa le defineasca intr-un mod sau altul. Si cum imi povestea el asa, fara sa isi dea seama, ii spune aleia intr-un fel anume, incat am realizat ca este una din combinatiile inchipuite de mine. Am zambit sec, l-am lasat sa termine de povestit si am adaugat "Esti un mincinos notoriu. Acum inteleg de ce nu crezi nimic din ceea ce iti spun. Probabil iti imaginezi ca mint la fel de mult ca tine." S-a declarat profund jignit. Cum am putut sa-i spun asa ceva? Ca mai bine o lasam balta si ca o sa-i treaca... probabil... la un moment dat. Mi-am zis ca glumeste, ca poate vrea atentie sau nu stie cum s-o dreaga. Am continuat cu replici simpatice, cu gandul ca-si revine in fire si termina cu prosteala... Ba chiar i-am explicat inca o data ca natura relatiei noastre nu ne permite astfel de iesiri, ca nu poate sa-mi faca fazele pe care le face celorlalte, sa nu-mi raspunda la telefon sau sa ma ignore complet. Nicidecum... ipocrizia a continuat, spre disperarea mea. Ambitia lui s-a ridicat la un asemenea nivel, incat a considerat ca este necesar sa-mi arate ca lucrurile stau asa cum vrea el. S-a purtat exact ca o femeie emotiva la ciclu pe care nu trebuie s-o contrazici, iar dupa ce se calmeaza, tre` sa o pupi in cur si s-o indulcesti cu flori si bomboane, rugandu-te de ea sa te ierte.
Pai ce zici? Pentru fazele astea faceam eu pe iubita perfecta gatindu-ti la 2 noaptea?