relativ ostentantiv

Urasc momentele in care un om incearca sa ascunda o chestie din care tu ai deduce ca lui ii pasa de tine (gen...iti citeste blogul, iti surprinde o conversatie telefonica, sau pur si simplu neaga cu vehementa ca ar avea orice sentiment pentru tine). Tu il intrebi, el se preface ca habar nu are despre ce vorbesti si pana la urma iei varianta asta de buna. Ei bine, cum faci (sau scrii, spui, dupa caz) ceva care lui nu-i convine, gaseste orice alt motiv sa-ti scoata ochii, incercand pe cat posibil, sa evite motivul in sine, pentru ca nu poate sa-si strice imaginea de insensibil. O porcarie. E ca problema aia pe care o au barbatii cu femeile, de le intreaba mereu ce au, si ele zic "Nimic" dar se asteapta ca ei sa mute muntzi doar ca sa le impace. Nu stiu ce o fi asa de greu sa-i spui cuiva ca te-a enervat x chestie, ca te-a scos din sarite cu ceva, ca te-a facut gelos, ca iti venea sa-i infigi o furculita in ochi, ca pizda ma-sii!!! Poate ca atunci cand s-a intamplat x chestie, omul ala (vinovatul, in cazul de fatza, fir-ar mama lui de nenorocit!) nici nu s-a gandit la tine, poate x chestie n-a fost facuta ca sa te enerveze pe tine musai, poate chiar n-a fost nimic ostentativ. Poate ca vinovatul (iar zic, fir-ar mama lui de nenorocit!) n-are de unde sa viseze cam ce te jeneaza pe tine daca tu nu-i spui, iar modalitatea in care ii reprosezi aceasta x chestie (pentru ca nu ai totusi atata putere incat sa te abtii), nu prea o sa va faca niciunuia bine. Cu alte cuvinte, o sa vi se cam ia.
Imi place, place, place, dar mi se cam ia. Si oricum nici macar sex nu facem, deci pentru ce atatea dureri de cap?