Acum cateva seri am fost la un fel de yoga. Nu ma imaginam facand asa ceva, dar deh... asa am zis si de karaoke :))
Fostul meu sef s-a gandit ca ar fi o experienta daca, de ziua lui, in locul obisnuitelor petreceri, vom face ceva deosebit.
And there he was... A long-white-beard-wearing-orange-outfit-and-a-turban, expecting his "advocates"...
In prima jumatate de ora nu m-am incadrat in decor, dar nu e prima oara cand mi se intampla, asadar nicio problema. Dupa un timp insa, am inceput sa vorbim. Cum nu sunt adepta zicalei "Crede si nu cerceta", hop si eu sa distrug iluziile adeptilor integrarii in absolut, cu ale mele rationamente logice (zic eu).
Eram cam 10 oameni. Yoghinul - nu stiu de unde provenea - vorbea engleza. Alti vorbitori in camera? Eu si fostul sef. Ha ha. Translator sunt in limita bunului simt, deci am acaparat oarecum conversatia. And guess what? (de ce scriu o propozitie in romana si alta in engleza?) M-a ascultat yoghinul, nu m-a contrazis cu nimic, ne-am sustinut fiecare diversele puncte de vedere cu zeci de argumente. Fascinant... A fost printre putinele dati cand m-am bucurat ca NU sunt o pipitza cu mintea ingusta, care se lasa impresionata de tot ce vede/aude, si m-am bucurat de dialog*. Apoi ne-a cantat la chitara "Baba nam kevalam" - o desfatare asupra celor ce ne inconjoara, esenta lor etc. La sfarsit am luat o cina sanatoasa pe covor, renuntand la banalele tacamuri - cica mancarea ar fi mai gustoasa asa :)
Si pana la urma seara mi s-a parut senzationala... la fel si yoghinul cu care as fi stat de vorba o saptamana!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu