Ultima achizitie... proasta. Cel din showroom nu pornea. M-am incapatanat, am dat avans si mi-au adus altul a doua zi.
M-am dus sa-l inmatriculez. Ies de la administratie dupa ce platesc enshpe taxe si surpriza! Unde-mi e masina? Mi-o ridicasera.
Injur, scot bani, injur scuterul si ma duc sa iau masina de la mama dracu`... si injur iar scuterul.
Pana vin actele zic sa dau o tura, 2 , 30 prin fata blocului sa vad care e treaba. Antitalent total. Curbe... NU. Semnalizare... GREU. Casca... trebuie alta. Viteza... PREA MARE. Frustrata, imi spun ca poate nu-s de ajuns cei 4 km facuti incercand sa virez prin fata blocului, ca poate cu timpul ma perfectionez. Vine fratello si se urca pe el, si away he goes! Fara experiente anterioare, fara stres... "Auzi, da' mai mult de 35 nu prinde?" aaaaaaaaaaaaaaa!
Iar ma incapatanez si abia astept sa vina actele sa ma plimb zrrrrrrr cu noua jucarie.
Trece o saptamana, vin actele si placuta de inmatriculare. Bucurie mare!
Iar ametesc putin prin parcare, si-l chem pe tata: "Hai ma tata, suie-te tu, ca poate te descurci mai bine la viraje ca mine si prind si eu smecheria. Pliiiiiiiz".
Cu chiu cu vai vine si se suie pe dracie... Primul viraj nu-i iese, se intoarce.
"Tata, tataaaaa! Hai ia si tu o curba ca poate sunt eu praf de nu-mi iese."
In urmatoarea secunda vad tata, scuter, aud zrrrr de acceleratie, si poc! scuter intr-o masina. Aripioara scuter crapata - ulterior inlocuita - masina zgariata...
Moft mort.
Scuter dat cadou.
Amin.